Am aruncat fugitiv un ochi peste blogurile pe care le urmaresc in mod obisnuit si am descoperit ca multi au avut ca ultim articol dorintele pentru 2010. Cred ca a devenit chiar o cutuma sa-ti doresti ceva pentru urmatorul an, de obicei vrei sa termini ce n-ai reusit in anul ce se incheie. Eu nu am dat niciodata importanta prea mare acestui aspect, dar in seara asta, printre randurile ce-mi treceau prin fata ochilor, opiniile expuse acolo, gandul la tema mea de licenta care priveste tara asta si oamenii care o locuiesc si emisiunea lui Gadea despre modele, mi-am adus aminte de o expresie care mi-a ramas intiparita in minte cam de prin copilarie: „ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”.
La origini emana speranta, la momentul cand a ajuns la mine a capatat o nota ironica si total lipsita de speranta. Asa ca, dulce Romanie, iti doresc:
- tinerete ca sa poti duce mai usor greul pe care politicienii ti-l pun pe umeri
- minte limpede ca sa poti judeca singura ceea ce auzi si vezi
- putere de munca: numai asa o sa poti razbi
- dragoste de viata: da, viata e grea, dar si frumoasa daca stii sa o traiesti
Am afirmat intr-un post anterior ca Romania nu mai e tara mea, dezamagita fiind de situatia politica. Eu mai cred, inca, in oameni, in oamenii tarii mele. Vreau sa vad ca noi nu suntem ce prezinta stirile de la ora 17:00. Romania are modele demne de urmat, iar eu cunosc macar un pumn de astfel de oameni. Tu, cititorule, cati ai pana acum? Uita-te mai bine in jurul tau. Ai sa fii uimit.
Culegere de gânduri 