RSS Feed

Tag Archives: romania

LDIR 2012

Posted on

Anul acesta a avut loc pentru a treia oară Let’s Do it, Romania!

Diferenţa dintre ce-a fost acum şi în anii trecuţi este simplă: în 2012 am adunat gunoiul selectiv. De anul ăsta trebuie să învăţăm să o facem şi pe asta. Obiectivele bine determinate şi o echipă hotărâtă au reuşit să scoată iar oamenii la curăţenie. Cea doua diferenţă este că nu doar noi am făcut curat pe 12 mai, ci încă alte 4 ţări alături de noi, pentru că este anul Let’s Do It, World!

Despre proiect puteţi afla multe doar printr-un simplu search pe Google. Ceea ce vreau eu să adaug este că nu ţine loc de strâns:

  •  mucu’ de ţigare
  • ambalajul de pe jos
  • sticla de suc/apă
  • gunoiul de la grătar
  • gunoieri

Acestea fiind clarificate, vă propun să vă înscrieţi la anul, dacă n-aţi făcut-o deja. Mai ales voi ăştia de ziceţi „nu mă duc eu să strâng după alţii” şi nu strângeţi nici după voi.

Acum închei pentru că m-a luat valul. Vă las cu un singur exemplu:

O doamna la vârsta de aproximativ 50 de ani a venit la mine sâmbătă dimineaţă când înscrierile erau aproape terminate. Mi-a zis foarte entuziasmată că auzise de doar jumătate de oră despre LDIR şi unde sunt punctele de înscriere şi că a decis să vină la curăţenie. Într-o jumătate de oră! De ce? Pentru că voia să dea un exemplu că România poate fi altfel, că se pot schimba lucruri.

Eu am admirat-o pentru determinare şi spontaneitate. Treaba voastră ce culegeţi de aici.

We did it again!

România mea

Posted on

Postul acesta este rezultatul unei discuţii de la metrou. O cunoştinţă mi-a spus oftând „pleacă din ţară dacă poţi. măcar voi tinerii să mai plecaţi, noi bătrânii rămânem… voi mai aveţi o şansă. dacă eram iar la 20 de ani nici nu m-aş mai fi gândit să rămân”. Ce e aşa diferit faţă de ce auzi zilnic? Frazele astea sunt spuse de cineva care are cu indulgenţa 35 de ani şi îşi spune „bătrână”. Asta mă face să cred că unii dintre noi ar trebui să mai rămână pe acasă.

Dar eu nu văd România lipsită de speranţă. Eu, totuşi, cred că dacă e pe mâini bune, România poate fi şi educată, şi şcolită, şi turistică, şi cu infrastructură. Eu văd în România „acasă”, „bunica”, „munte”, „mare”, „mama, „gaşca de la bloc”, „prietenii de-o viaţă”. Toate motive puternice, în principiu, ca să rămân…

România mea poate fi salvată. România mea nu arată ca la UE: cu bătrâni muritori de foame, copii ai străzii, gunoaie, cerşetori, hoţi de buzunare şi emigranţi.

La mine „acasă” arată altfel. Arată aşa:

Această prezentare necesită JavaScript.

GreenBiz Forum

Posted on

Editia de anul acesta a GreenBiz mi s-a parut foarte bine organizata pentru ca desi am avut intarzieri lucrurile s-au desfasurat conform cu programul. Designul salii de la HoJo a fost decorat green de Harmony Design, ajutandu-ne sa intram in atmosfera mai repede. Iar in loc de cookies and snacks am avut fructe si apa plata (fara lamaie :P).

Dintre speakeri am fost curioasa de Mihaela Nicola, Sorin Oprescu (curiozitatea tuturor, de altfel), Raluca Fiser, Georgia Capuerte si proiectul Let’s Do It, Romania!. Fiecare dintre ei a adaugat elemente interesnate discutiei despre CSR. Mihaela Nicola spunea ca cel mai bine ar fi sa sustinem orice activitate de verde, mai bine decat sa o incoltim cu suspiciuni. Modalitatea prin care  a ales sa-si „ispaseasca pacatele poluatoarea” a fost sa cumpere o parte dintr-o padurice, in speranta ca, astfel, copacii nu vor mai fi taiati si acolo. Raluca Fiser (green revolution) a povestit despre Green Business Index care face un top 10 al companiilor „verzi” si despre criteriile ce trebuie indeplinite pentru a ajunge pe lista lor. Omul de comunicare al  Siveco, Georgia Capuerte, m-a interesat pentru ca voiam sa stiu ce si cum poate recicla o companie de soft. In principiu nu prea ar avea ce sa polueze, nu? Dar uite ca ajuta si ei, iar in 2010 au iesit chiar pe primul loc in GBI-ul celor de la Green Revolution.

Sorin Oprescu are nevoie de un paragraf special nu pentru ca este domn’ primar al capitalei, ci pentru ca a fost deliciul zilei si al salii. Cu  expresii colocviale Oprescu a povestit despre proiectul bicicletelor, al curateniei din Bucuresti care anul acesta se axeaza pe curatarea albiei Dambovitei, despre ce e mai bine pentru municipiu si motivele pentru care a decis sa actioneze astfel. Dintre masurile pe care domn’ primar le-a argumentat este si aceea de a nu muta gradina zoologica de unde este amplasata. Motivul: dezvoltatorii imobiliari vor invada spatiul care inainte era padurea Baneasa. Si-ar dori sa poata inverzi Bucurestiul, dar la momentul actual este greu de realizat, nu doar din lipsa de fonduri, ci mai degraba din lipsa de spatiu.

Proiectul LDIR a fost conform cu asteptarile pe care mi le creasem, adica au fost la obiect, ne-au aratat ce-au realizat in 2010 si cum se poate demara un proiect daca iti doresti sa-l realizezi. Mai mult, mi-au placut pentru ca m-am regasit printre ei: tineri aspiranti, profesionisti fara experienta, dar cu multa putere de munca si dorinta de a face diferenta intr-o tara in care toti incearca sa se incadreze in tipare. Au avut incredere in puterile lor si au realizat un proiect ce a adunat mii de  voluntari care am inteles ca si-au pastrat „spiritul de curatenie” chiar si dupa 25 septembrie 2010. Mai ales din acest ultim motiv sunt de laudat.

Nu am inteles niciodata de ce daca mananc seminte trebuie sa arunc cojile pe jos, nici de ce unora le este lene sa bage ambalajul/servetelul folosit inapoi in buzunar pana la primul cos de gunoi, de ce nu am invatat inca sa avem pubele de gunoi si la tara, de ce ne ia atat de mult sa intelegem niste concepte simple despre civilizatie si bun gust…ma mir ca inca mai sunt oameni carora li se par normale toate aceste lucruri…sau poate sunt eu anormala si restul,toti, sunt ok? hmmm….

Inca mai avem cu ce:

Posted on

Pentru detalii: www.celmaisus.ro

„Demascarea mecanismelor aparatului politico-represiv nu se va putea face atata vreme cat cei vizati controleaza materialul documentar arhivistic care contine adevarul.”

Posted on

Asta spune Radu Carp in cartea sa „In cautarea binelui comun” si tind sa inclin spre aprobarea acestei afirmatii.  De altfel, nici nu vad de ce mi-as permite sa contrazic un om cu o vasta experienta in domeniul in care activeaza.

Cum am ajuns la cartea domnului? Facand documentare pentru licenta. E drept ca nu am fost uimita de ceea ce am descoperit in paginile cartii, ci, mai degraba, am primit confirmarea a ceea ce deja banuiam ca se intampla in Romania generatiei in care m-am nascut. Adica nimic. Pentru ca Romania nu este lasata sa faca nimic. Sau poate ca nu vrea.

Ca sa „scapam” de imaginea blazata si de atitudinea indiferenta fata de tot ce se petrece in tara asta cred ca ar trebui, in primul rand, sa ne intoarcem privirea spre majoritate, acea majoritate de care ne ferim:  someri, betivi ( oho! cati avem nu ne-au mai ramas degete pentru numarat, noua, celorlalti), lenesi, copii care stau pe coasta parintilor si la 30 de ani etc.

De asta Romania nu va fi decat peste zeci si zeci de ani ceea ce vrem. De-asta si pentru ca generatia care ne conduce acum cauta golurile legii pentru a le umple cu ilegalitati, dupa cum spunea si Radu Carp ” Romania, in acest moment, s-a inzestrat cu destule institutii care sa poata face lumina asupra resorturilor si mecanismelor fostului regim comunist. Este important, insa, ca aceste institutii sa isi poata indeplini menirea fara a fi impiedicate pe cai legislative si institutionale.”

Pe masura ce ma documentez mai mult, constat cu dezamagire ca vreau sa construiesc o iluzie:  o Romanie civilizata. Oricum, va recomand sa cititi cartea asta, macar pentru a spera mai departe ca va fi, candva, mai bine.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Posted on

Am aruncat fugitiv un ochi peste blogurile pe care le urmaresc in mod obisnuit si am descoperit ca multi au avut ca ultim articol dorintele pentru 2010. Cred ca a devenit chiar o cutuma sa-ti doresti ceva pentru urmatorul an, de obicei vrei sa termini ce n-ai reusit in anul ce se incheie. Eu nu am dat niciodata importanta prea mare acestui aspect, dar in seara asta, printre randurile ce-mi treceau prin fata ochilor, opiniile expuse acolo, gandul la tema mea de licenta care priveste tara asta si oamenii care o locuiesc si emisiunea lui Gadea despre modele, mi-am adus aminte de o expresie care mi-a ramas intiparita in minte cam de prin copilarie: „ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”.

La origini emana speranta, la momentul cand a ajuns la mine a capatat o nota ironica si total lipsita de speranta. Asa ca, dulce Romanie, iti doresc:

  • tinerete ca sa poti duce mai usor greul pe care politicienii ti-l pun pe umeri
  • minte limpede ca sa poti judeca singura ceea ce auzi si vezi
  • putere de munca: numai asa o sa poti razbi
  • dragoste de viata: da, viata e grea, dar si frumoasa daca stii sa o traiesti

Am afirmat intr-un post anterior ca Romania nu mai e tara mea, dezamagita fiind de situatia politica. Eu mai cred, inca, in oameni, in oamenii tarii mele. Vreau sa vad ca noi nu suntem ce prezinta stirile de la ora 17:00. Romania are modele demne de urmat, iar eu cunosc macar un pumn de astfel de oameni. Tu, cititorule, cati ai pana acum? Uita-te mai bine in jurul tau. Ai sa fii uimit.