RSS Feed

Monthly Archives: Iunie 2009

Bookfest

Posted on

Nu mi-as fi inchipuit vreodata ca Bookfestul poate fi o sursa de studiu antropologic. In 5 zile, cat a durat, am avut ocazia sa aflu care sunt tipologiile de oameni interesati de un astfel de eveniment si ce fel de carti ii intereseaza.

Am observat cu bucurie multimea de parinti si bunici care au venit cu prichindeii la targ nu doar ca sa le cumpere carti pentru scoala, ci sa-i familiarizeze cu lectura. La primele ore ale diminetii, mai ales in zilele de weekend isi faceau aparitia acesti mici monstruleti simpatici ce alergau dintr-o parte in alta a pavilioanelor vrajiti de cartile colorate si de luminile standurilor, scapand deseori privirii vigilente a parintilor. Dupa pranz multi dintre ei plangeau ( la propriu) dupa somnul de dupa-amiaza.

Revenind la „oamenii mari” pot spune ca erau de toate felurile: nervosi, curiosi, pasionati. Din pacate, multi erau doar curiosi neinitiati in ale lecturii, fiind mai degraba vanatori de reduceri. Dovada a facut-o o editura cu carti la 2 lei, 3 lei sau 5 lei-cea mai scumpa- caci era lichidare de stoc. Buluc mai mare decat la standul lor nu am vazut.  Asa ca aceste carti cu „universuri secrete” s-au dat ca painea calda. Aveai senzatia ca oamenii isi vindeau editura cu totul. Dar, din fericire, erau si destui  interesati sa cumpere cultura, nu super-oferte, chiar daca plecau doar cu cateva carti si nu cu teancuri( pe care oricum nu se stie daca le-ar fi citit candva).

Bookfestul a fost si o ocazie de a studia trendurile, cum spunea Carmen. Concluzia:  se poarta rochiile lungi si colorate. Adica se poarta veselia. Sper ca vara asta sa fie intr-adevar una vesela si cu mult soare 😀

Decisions, decisions…

Posted on

Weber a descoperit, cand studia birocratia, ca oamenii nu iau nici pe departe cele mai bune decizii. Ei pur si simplu nu „rumega” provoocarea pe care o primesc, ci adopta cea mai simpla cale. Nu conteaza daca nu e cea mai buna. E cea mai buna in momentul ala. Nu mai conteaza ce-o sa vina. Ce-o fi, o fi!

Recunosti gandirea asta? Si ce daca nu iau examenul? Si ce daca nu merg la mare? Si ce daca nu imi iau un Nikon D 40? Si ce daca nu am unde sa stau? „Gasesc eu o alternativa”,  am crede cei mai multi dintre noi. Oare?

Nu am analizat niciodata viata mai departe de orizontul imediat. Am mers mereu pe principiul de mai sus. Dar cand vine vremea deciziilor ce te faci? Poti sa mai spui cu atata usurinta „Iau avionul acasa!”  daca nu ai certitudinea ca ajungi la destinatie? Cine iti poate garanta ca ceea ce ai hotarat acum va fi la fel si peste ani si ca nu ai sa regreti ce faci acum?

Eu cred ca am avut norocul sa fiu inconjurata de oameni cu mai multa viziune decat mine care mi-au dirijat pasii, dar mi-au lasat libertatea de-a alege. De mica visam sa ma fac astronaut- imi placea sa citesc carti despre univers, planete, stele, galaxii. Era o lume de poveste pentru mine, dar nu mi-a placut matematica atat de necesara unui astronaut.

Asa ca mi-am indreptat pasiunea spre literatura. Norocul meu aici a fost un profesor exceptional de literatura care te facea sa-i sorbi fiecare cuvant si sa-ti fie rusine sa chiulesti de la orele lui. De altfel, daca faceai asta pierdeai cele mai interesante povesti despre unde se mananca cea mai buna prajitura din Bucuresti, unde se face cel mai bun tort, ce film bun a mai aparut… Un profesor enciclopedie care m-a facut sa ma indragostesc de carti. O data cu intrarea la liceu am descoperit in carti teatrul si mi-am dorit sa joc. Mi-am dorit atat de mult incat mama, speriata de ce-ar putea ajunge fiica ei, m-a amenintat ca voi trai tot din banii ei si la batranete daca aleg drumul asta.

Vorbele ei m-au determinat sa ma intorc la vechea mea pasiune, literatura. Asa am descoperit un alt profesor de exceptie. Tot de limba romana- la meditatiile pentru admiterea la facultatea. Cred ca el a fost cel care a pus piatra de temelie carierei mele: m-a ajutat sa aflu ce vreau de la viata.

Acum stiu. Vreau ce fac acum. Vreau comunicare. In forma in care imi este „livrata” la „scoala”.

Se pare ca la fiecare rascruce a carierei mele a stat un profesor de cariera. Un profesor in adevaratul sens: profesorul care face aceasta meserie din pasiune. The best ones!