RSS Feed

Monthly Archives: Martie 2011

Black Swan: exceptional

Posted on

Eu nu ma uit, in general, la filme de genul acesta, adica thriller sau chiar horror. Motivul este simplu: nu mai dorm noaptea si imi umbla mintea brambura. Insa, ocaziile rare in care am facut-o au fost datorate recomandarilor sau premiilor importante pe care acestea le-au obtinut.

Aseara am vrut sa vad Black Swan pentru ca deja auzisem foarte multe zvonuri despre premii, interpretare, actiune, scenografie… Pot spune ca DA: este un thriller care m-a energizat. Aveam mai multa energie constructiva decat daca as fi vazut 10 comedii. Interpretarea de Oscar a Nataliei Portman este incredibil de reusita. Sesizezi in privirea ei fiecare schimbare de atitudine a personajului pe care-l joaca.

„Lebada Neagra” este foarte bine inchegat ca secventialitate si efecte asupra psihicului uman. Filmul se joaca mirific chiar cu mintea celui care-l vizioneaza. Nu am sa va spun despre ce este vorba pentru ca nu vreau sa stric bucuria de a-l urmari cu sufletul la gura de la o replica la alta. Cred ca trailerul este suficient „for a peek”. O observatie importanta: nu mergeti la filmul asta daca aveti inima slaba, sunteti prea milosi sau aveti sub 18 ani.

In rest nu trebuie decat sa-l lasati sa va seduca.

Damian Draghici

Posted on

A trecut ceva vreme de atunci, dar auzind astazi o melodie „mai altfel” mi-am adus aminte (precum Proust cand gusta din madlena) de un concert care mi-a placut mult: concertul de jazz Damian Draghici.

Eu stiam protagonistul din proiectul Damian Draghici&Brothers si ma asteptam la o descarcare frenetica de energii, dar am avut parte de un concert ca o seara linistita alaturi de un prieten vechi. De ce? Pentru ca printre secventele muzicale se mai intercalau filme „de alta-data”, „prieteni vechi” (Diane Shurr si Eddie Daniels) si povesti din tinerete. Asa am aflat nu doar cum a ajuns sa-si schimbe Draghici stilul, ci si motivele pentru care a facut-o: „am vrut sa arat ca noi tiganii putem, daca vrem, sa fim si altceva decat lautari; dar nu se poate fara studiu, fara carte”.

M-am simitit ca la un interviu in care, desigur, eu eram intervievatorul si el intervievatul dispus sa spuna tot. De fapt, pe el nimeni nu-l intreba nimic. Era o poveste adevarata despre cum reuseste un om (indiferent de etnie) sa treaca peste probleme si sa-si urmeze drumul. Mie mi-a parut un ambitios pentru ca a tinut si tine cu dintii de visul lui de a face jazz. Pentru asta: jos palaria!

Cred ca motivul pentru care am simtit concertul ca pe o regasire cu un vechi prieten a fost acela ca m-am regasit in povestea lui. Damian Draghici este inca o  dovada a faptului ca daca-ti doresti ceva foarte mult si muncesti pentru a-l obtine, ti se poate intampla sa devina realitate 😀