Viata lui Pi

Am văzut şi eu, în sfârşit, „Viaţa lui Pi”.

Filmul nu doar că mi-a plăcut, m-a lăsat gândindu-mă care dintre cele două versiuni ale poveştii era adevărată. Cred că deja ştiţi cu toţii că varianta ecranizată este cea „în care există Dumnezeu”, cum zice Pi însuşi.

Povestea tânărului adolescent care se pierde pe ocean, deasupra Gropii Marianelor, singur, doar cu un tigru care îl acompaniază impresionează pentru că el nu decide să omoare tigrul, aşa cum animalul a făcut cu hiena. Dimpotrivă..pentru că nu l-a putut domina, Pi se retrage din barca de salvare pe o plută, în mijlocul oceanului.

Nu am să reiau povestea în întregime, însă ceea ce m-a impresionat a fost că la finalul raportului, autorităţile au crezut povestea ecranizată, că speranţa în mai bine a rezistat impulsului unei poveşti uşor de digerat.

Mi-a plăcut pentru că am rămas cu gândul şi cu sentimentul acolo, în poveste, toată seara trecută.

Aici este trailerul în cazul în care l-aţi ratat şi sunteţi curioşi.

De ce să nu (mai) mănânci de la McDonald’s?

Nu că în România ar fi o problemă majoră precum în America, dar mă gândesc că a început să se audă şi pe aici despre mâncarea nesănătoasă, alimentaţie necorespunzătoare…e o modă mai mult, cred.

Dar dacă încă nu te-ai hotărât să-ţi faci abonament la sală şi bei măcar o bere/cola/fanta/sprite pe zi şi mănânci măcar o porţie de cartofi la 2,3 zile poate ar fi un moment bun să vezi filmul de mai jos. Eu am învăţat pe pielea mea de ce nu-i bine să beau nici măcar apă minerală sau să pun piper în mâncare. Mai vorbim după film 😉