RSS Feed

Last day of work

Posted on

Imi aduc aminte deseori de liceu. Nu pentru ca am fi avut o legatura spirituala puternica, ci pentru ca mi-e dor de zilele cand hoinaream degeaba pe strazi, cand traiam in atemporalitate, cand totul parea atat de usor. Stiam de atunci ca aveau sa urmeze zile mult mai grele si mai incarcate, dar le priveam cu seninatate.

Acum ca au venit constat ca nu e bine sa fiu „om mare”. De ce sa vrei sa cresti? De ce sa vrei sa te complici? Nu e viata frumoasa cand e simpla? Cred ca e de ajuns pentru om ca intr-o viata sa aiba de unde sa faca rost de materia prima pentru viata(banii) si un suflet care sa il faca sa simta ca e viu. Doar vorba aia: nu iei nimic cu tine cand mori, dar poti sa lasi urmbra pe pamant pentru altii.

Cred ca, de fapt, de aici apare complicatia omului. Dorinta de a fi cineva in ochii celorlalti oameni ne face sa vrem sa excelam acolo unde ne contruim cariera, sa vrem sa aratam tot ce-i mai bun, iar pentru asta incepem sa ne complicam de mici.

Eu am inceput sa-mi dau seama ca vorba aia cu „nu te ia nimeni daca n-ai experienta” e adevarata pe la jumatatea primului an de facultate cand am vrut sa ma angajez in domeniul pe care-l invatam. Aveam o experienta profesionala de cativa ani in spate, dar nimanui nu i-a pasat. Asa ca am luat decizia sa-mi creez experienta si in RP, ca doar asta imi era viitoarea meserie. De atunci ma invart in jurul cuvantului „experienta” si tot de atunci viata mi s-a complicat. Zic eu, frumos si cu folos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: